GILGIT BALTISTAN UNITED MOVEMENT

De pe Acoperişul Lumii, pentru ziarul “Obiectiv de Vaslui”: „Gilgit Baltistan este o naţiune foarte veche”

04/09/2014 obiectiv Interviu

De vorbă cu Manzoor Parwana, preşedintele Mişcării Unite din Gilgit Baltistan (GBUM).

- Cine sunteţi dumneavoastră, domnule Manzoor Parwana? Ce ar trebui să ştie opinia publică din Uniunea Europeană despre dumneavoastră?
- Numele meu este Manzoor Hussain şi sunt de obicei cunoscut sub numele de Manzoor Parwana. Sunt preşedintele Gilgit Baltistan United Movement (GBUM), o organizaţie pro-independentă din Gilgit Baltistan. De asemenea, sunt redactor-şef al revistei lunare Kargil International, acum interzisă. Sunt activist pentru drepturile omului, analist de mediu şi jurnalist independent.
M-am născut pe 2 aprilie 1975, în satul Thowar, Districtul Skardu, în Gilgit Baltistan. Locuiesc cu familia mea şi suntem fermieri din clasa de mijloc în Thowar. În 1991, am absolvit şcoala publică Ali Ali, din Karachi. Am dobândit diploma de licenţă în inginerie la Dawood, Colegiul de Inginerie şi Tehnologie din Karachi, şi am obţinut o diplomă de inginer chimist la Universitatea NED Karachi în 2002.
Cariera mea politică a început în 1990, în timp ce încă eram student. Am lucrat ca secretar al Federaţiei Studenţilor de Informare din Baltistan (BSF), o organizaţie din Pakistan. Din 1990 până în 1998, am lucrat pe diferite poziţii în BSF. Am fost ales preşedintele BSF în 1999. Am jucat un rol activ în politica sindicatului universităţii între anii 1996 şi 2002. Rolul meu activ în politica naţională a Gilgit Baltistanului a început în 2005, când am pus bazele primului partid politic (GBUM), împreună cu seniorii de BSF. În 2000, am început să public o revistă lunară, Kargil International.
La data de 8 septembrie 2004, administraţia civilă a sectorului Skardu a interzis revista şi a confiscat mii de exemplare tipărite. Ministerul de Interne a admis că acţiunile împotriva revistei au fost luate în numele Comandantului Forţelor Nordice, guvernatorul militar al Gilgit Baltistanului. Revista a fost interzisă din cauza unui articol intitulat „Gilgit Baltistan, stat independent pe harta lumii“ şi a fost acuzată de publicarea de articole „subversive şi înclinate spre revoltă“ – este vorba despre articolele din martie/iunie 2004 – şi de „instigarea oamenilor împotriva preşedintelui Musharaf şi calomnierea persoanei acestuia“. La data de 14 septembrie 2004, Ministerul de Interne din Gilgit Baltistan a emis un mandat de arestare pe numele meu, în baza articolelor 124A, 131, 153A, 501 şi 505B din Codul Penal pakistanez.
Poliţia a încercat de mai multe ori să mă aresteze şi i-a hărţuit pe membrii familiei mele şi pe colegi. Timp de şase luni, cât m-au vânat cu acuzaţii, am fost forţat să trăiesc incognito. Cu toate acestea, am fost arestat de poliţie şi trimis la închisoare. Mai târziu, după un proces de cinci ani, instanţa m-a eliberat.
În 2005, am publicat prima mea carte în limba urdu, cu titlul Such Likhna Jurm Hai (Este o crimă să scrii adevărul). Regimul lui Musharraf mi-a confiscat toate exemplarele şi a interzis circulaţia, vânzarea şi lecturarea cărţii.
Am prezentat problema naţională a Gilgit Baltistanului pe mai multe forumuri naţionale şi internaţionale. Am vizitat New Delhi în 2006, pentru a participa la conferinţele ICM (Institutul pentru Managementul Conflictelor). Am atras atenţia Pakistanului şi Indiei asupra problemelor din Gilgit Baltistan. Printre preocupările mele politice se numără contestarea alegerilor Adunării Legislative din Gilgit Baltistan din 2009. De asemenea, am scris numeroase articole pe teme politice şi de mediu referitoare la Gilgit Baltistan.
Am fost arestat din nou de către Pakistan Rangers şi de poliţia oraşului Gilgit după discursul meu în cadrul convenţiei pregătite de Organizaţia Naţională a Studenţilor din Balawaristan (BNSO) la 28 iulie 2011. Regimul de ocupaţie din Pakistan deja mă acuzase de răzvrătire, potrivit secţiunilor 123A, 124A şi 153A din Codul Penal, pentru că demascam forţele pakistaneze, pe agenţii lor de informare şi activităţile lor ilegale din Gilgit Baltistan.
Am fost dus la Inter Services Intelligence (ISI), Centrul de la Sonikote Gilgit, unde am fost interogat de către ISI, MI şi alte forţe, şi am fost torturat fizic şi mental. Am fost arestat pentru că îmi exprimasem sprijinul pentru refugiaţii din Ladakh, care ceruseră deschiderea liniei de control, reinstaurarea legislaţiei statale în regiune şi a drepturilor fundamentale ale omului pentru naţiunea ocupată. Am fost trimis la închisoare pentru mai multe luni. Mai târziu, din fericire, am fost eliberat pe cauţiune.
- Care sunt problemele curente din activitatea socială şi politică?
- Problemele actuale ale naţiunii noastre sunt negarea dreptului la autodeterminare şi degradarea identităţii naţionale şi culturale. Lupt pentru dreptul de autodeterminare al poporului din Gilgit Baltistan, privat de drepturi civice pe parcursul ultimelor două decenii. Oamenii din Gilgit Baltistan vor continua să-şi ducă viaţa în sărăcie, cu negarea totală a libertăţii de exprimare şi fără activitate politică.
Agenţiile pakistaneze secrete militare şi partidele politice au intervenit prea mult în afacerile interne din viaţa mea personală. Mi-au fost interceptate şi cenzurate telefoanele, scrisorile şi e-mail-urile. Agenţiile urmăresc unde călătoresc şi toate tipurile de activităţi politice şi personale. Nu am voie să merg în străinătate. Sunt obligat să apar în faţa instanţei din Pakistan o dată pe lună, pentru a dovedi prezenţa mea în regiune. Nu am voie să practic comerţul liber sau să desfăşor alte afaceri. Membrilor familiei mele, prietenilor şi lucrătorilor de partid le este interzisă intrarea în serviciile guvernamentale. Simpatizanţilor mei le sunt suspendate drepturile guvernamentale, sunt torturaţi, transferaţi şi umiliţi. Agenţiile pakistaneze au făcut şi încercări de a mă extermina, aşa cum m-au acuzat a fi şi agentul Europei, al Israelului, al Indiei ori al Americii.
În mod ironic, activitatea politică pentru naţionaliştii din Gilgit Baltistan este restricţionată şi forţele sale de securitate îşi suprimă imediat orice aspiraţii similare. Au crescut numeric încălcările drepturilor omului şi agresiunile împotriva celor ce apără drepturile omului. Există o interdicţie totală privind activitatea politică şi adunarea publică a naţionaliştilor şi mulţi activişti şi lideri nu se pot întoarce în regiune. A devenit o rutină pentru agenţii pakistanezi, iar agenţii serviciilor secrete dau buzna în casele activiştilor politici, ca să-i ameninţe pe membrii familiilor acestora. Situaţia are nevoie de atenţie internaţională imediată, deoarece apărătorii drepturilor omului nu sunt în siguranţă nici în propriile lor case.
Regimul creează conflicte sectare şi rasiale pentru a menţine status-quo-ul şi pentru a slăbi forţa maselor. Este cunoscut faptul că băştinaşii din Gilgit Baltistan au coexistat paşnic timp de secole, în ciuda diferenţelor lingvistice şi religioase. Acum, schimbările demografice şi genocidul etnic şi religios au adus daune ireparabile în structura socială locală. Sistemul colonial actual nu a reuşit să ofere ajutor oamenilor de rând pentru că autoritatea absolută se află în mâinile agenţiilor şi birocraţilor din serviciile secrete pakistaneze, care sunt interesaţi doar de regula “divide şi stăpâneşte”, pentru a se menţine în regiune.

“Gilgit Baltistanul îndeplineşte criteriile unui stat independent”

- Ce puteţi să le transmiteţi cititorilor noştri despre cultura şi arta din ţara dumneavoastră?
- Ţara mea este o regiune disputată de India şi Pakistan. Este situată chiar în inima Asiei. Este o regiune dintre cele mai strategice din punct de vedere al mediului. Acoperind o suprafaţă totală de 28.000 de kilometri pătraţi, este situată în mijlocul a patru puteri nucleare. Această regiune semnificativă între China, Pakistan, republicile din Asia Centrală şi India mai este cunoscută şi sub numele de Carlinga Asiei. Mai mult decât atât, acest teren este în centrul atenţiei turiştilor şi aventurierilor, care vin aici din toată lumea. În plus, este foarte bogată în minerale şi dispune de resurse naturale imense.
Din punct de vedere istoric, Gilgit Baltistanul a fost şi este situat la intersecţia a diferite civilizaţii. Are o locaţie unică şi serveşte ca punct de confluenţă între cele mai mari lanţuri muntoase din lume – Pamir, Karakoram şi Hindukuş. Mai este şi un spaţiu de confluenţă a diverselor culturi. Pentru că duc o viaţă uitată de manualele de istorie, foarte departe de restul lumii, localnicii se ocupă cu agricultura, creşterea vitelor, cultura pomilor fructiferi şi a cerealelor.
Gilgit Baltistan este casa unui număr de entităţi culturale şi grupuri etnice diverse. Această multitudine de culturi se datorează amplasării strategice. Având în vedere aspectele multiculturale şi multilingvistice, oamenii au un stil de viaţă frumos prin diversitate şi atitudini care prezintă o societate pluralistă, de trai paşnic şi armonios. Regiunea adăposteşte tradiţii culturale şi montane diverse şi pe cale de dispariţie. Din punct de vedere istoric, aceste zone s-au detaşat de restul lumii şi viaţa lor gravitează în jurul animalelor şi agriculturii.
Pe parcursul unui an, au loc în Gilgit Baltistan mai multe festivaluri, o caracteristică unică a diversităţii culturale şi a diverselor forme de expresie. Aceste festivaluri acoperă un număr de sărbători sezoniere importante, evenimente culturale şi festivităţi religioase şi adaugă valoare împrejurimilor naturale, diversităţii umane, culturale, artistice, de artizanat şi de patrimoniu.
Shina, Balti, Burushaski, Khuwar, Wakhi şi Domaki sunt principalele limbi vorbite în regiune. Instrumentele muzicale utilizate în mod obişnuit sunt Dadang (tambur), Damal (percuţie), Duff (tambur circular), surnaiul (un fel de flaut), Ghijak (un tip de vioară), Sitar, Rubab şi Gagbi (flaut). Să nu uităm că Gilgit Baltistan este o naţiune foarte veche, care a reuşit să-şi protejeze tradiţiile şi obiceiurile, în funcţie de viaţa culturală a naţiunii. Există aici peste 20.000 de piese de artă în piatră şi petroglife. Sculpturile au fost efectuate de diverşi invadatori, comercianţi şi pelerini, care au trecut de-a lungul rutei de comerţ, precum şi de către populaţia locală. Au fost cioplite în stâncă cu unelte din piatră şi au o patină considerabilă, care le dovedeşte vârsta.
Este cunoscut faptul că, deoarece are două milioane de oameni, Gilgit Baltistanul este o regiune disputată, una dintre cele mai bogate din lume. Pakistanul ia peste 60 de miliarde de rupii din zonă, sub diferite impozite în fiecare an, dar în schimb dă indigenilor o sumă meschină, de aproximativ 10 miliarde de rupii anual, şi aceea în rate. Pakistanul pune clandestin în aplicare un plan de schimbare demografică a regiunii, sub forma unor reguli de stat, care are drept scop distrugerea culturii şi artei din regiune. Schimbul de activităţi culturale le este interzis celor din Gilgit Baltistan. Se pun restricţii privind circulaţia persoanelor şi închiderea vechilor rute comerciale, o încălcare flagrantă a drepturilor omului.
Gilgit Baltistanul poate avea acces comercial la cinci ţări prin peste 15 de rute terestre. Cu toate acestea, printr-o conspiraţie, aceste rute comerciale au fost închise, indigenii rămân blocaţi în zonă şi folosesc numai autostrada Karakarum, care a rămas şi ea închisă pentru cea mai mare parte a anului, ca urmare a atacurilor teroriste şi a problemelor de securitate. Familiile destrămate din această cauză caută să-i întâlnească pe cei apropiaţi, aflaţi de cealaltă parte a graniţei, dar încă nu există vreo speranţă că frontiera ar putea fi deschisă.
- Cum vedeţi viitorul dumneavoastră în ceea ce priveşte activitatea civică şi politică?
- Gilgit Baltistan United Movement (GBUM) este un partid format din indigenii care au luptat pentru dreptul de autodeterminare a poporului, privat de drepturi civice în regiune. GBUM are o agendă pentru obţinerea independenţei, cu scopul de a elibera Gilgit Baltistanul de controlul Pakistanului. GBUM este o mişcare autentică, a luptat pentru a atinge acest obiectiv şi sunt mândru să susţin că acesta este singurul partid politic naţional din regiune.
Sunt încă plin de speranţă şi am văzut lumina de la capătul tunelului. Sunt foarte optimist şi ferm convins că planul Pakistanului şi uneltirile lor nefaste pentru a transforma Gilgit Baltistanul într-o zonă de război sunt sortite eşecului deoarece populaţia locală şi-a dat seama de manipulare şi acum arată cu degetul spre maşinaţiunile lor.
Din punct de vedere istoric şi economic, Gilgit Baltistanul a fost un stat independent, iar comunitatea internaţională şi Naţiunile Unite au fost alături de oamenii din regiune în momentele de adversitate. Cu abundenţa sa de resurse naturale şi locaţia geo-strategică de invidiat, Gilgit Baltistanul îndeplineşte criteriile unui stat independent.
Ne aşteptăm la relaţii de prietenie cu vecinii noştri, şi anume India, Pakistan, Tadjikistan, China şi Afganistan, şi sper că nu ne vor trata ca pe o colonie. Comunitatea internaţională, inclusiv vecinii noştri, ar trebui să ne respecte voinţa de a exista ca naţiune independentă. Intenţionăm să ne utilizăm terenurile şi resursele pentru bunăstarea poporului şi refuzăm să-i lăsăm pe vecinii noştri să ne exploateze, pentru a-şi îmbunătăţi poziţiile strategice sau pentru a-i folosi pe oamenii noştri săraci drept carne de tun.
Cred că un stat democratic şi secular ca Gilgit Baltistan va permite tuturor grupuri etnice şi religioase să coexiste la fel ca în ultimele câteva secole. Apariţia Gilgit Baltistanului ca stat secular va ajuta la neutralizarea extremismului şi a terorismului în regiune. La fel ca India, Gilgit Baltistanul poate găsi forţă în diversitatea etnică, religioasă şi lingvistică. Se crede că prejudecăţile etnice şi religioase vor pieri în mod natural, de îndată ce vor înceta interferenţele Pakistanului.
Cred că o configurare politică bazată pe rezoluţiile ONU ar putea să ajute Gilgit Baltistanul să iasă din stagnarea socio-economică şi politică din ultimele şase decenii. Sperăm că, într-o zi, refugiaţii ladakhi din Gilgit Baltistan se vor reuni cu cei dragi.
Eu voi continua să mă opun brutalităţii şi ocupaţiei conduse de stat. Intenţionez să-i ajut în continuare pe locuitorii din Gilgit Baltistan să se elibereze de militarism, extremism, terorism, sclavie, discriminare etnică şi religioasă, corupţie, sărăcie şi nedreptate.

“Mişcarea noastră devine tot mai recunoscută şi populară în lume”

- Care este mesajul dumneavoastră pentru publicul din Uniunea Europeană?
- Gilgit Baltistanul nu reprezintă o noutate pentru europeni. Europenii au scris mii de cărţi despre istoria, cultura, arta, munţii şi rutele comerciale din Gilgit Baltistan. În fiecare an, mii de europeni vizitează Gilgit Baltistanul pentru a explora zona, pentru a face drumeţii şi pentru a se aventura pe munţii şi vârfurile noastre. În 2007, au existat audieri cu privire la Gilgit Baltistan în Parlamentul European, atunci când baroneasa Emma Nicholson a reuşit să adopte o rezoluţie cu privire la problema Kashmirului, solicitând Pakistanului să ne acorde dreptul de vot şi dreptul de a conduce.
Aduc un omagiu domnului Jürgen Creutzmann şi altor membri din UE pentru formarea grupării „Prietenii Gilgit Baltistanului“ şi pentru acordarea de asistenţă poporului nostru afectat de inundaţii în 2010. Crearea grupării „Prietenii Gilgit Baltistanului“ în UE şi sprijinul membrilor Parlamentului UE au arătat că mişcarea noastră devine tot mai recunoscută şi populară în lume.
Fac apel la Naţiunile Unite, Uniunea Europeană, Human Rights Watch, Freedom House, Amnesty International şi la ţările civilizate ale lumii să acorde atenţie situaţiei din Gilgit Baltistan şi cauzei legitime a locuitorilor de a deveni liberi. Am sugerat UE să iniţieze în Gilgit Baltistan programe pentru a ajuta promovarea drepturilor omului, cultura şi economia bunăstării, îmbunătăţirea legăturilor de comunicaţie şi de transport, libertatea de exprimare, presa şi activitatea politică, sporirea alfabetizării şi dezvoltarea femeilor. Am cerut comunităţii internaţionale să convingă Pakistanul să pună capăt încălcării drepturilor omului în teritoriul disputat din Gilgit Baltistan, astfel ca nativii să poată trăi o viaţă liberă, în condiţii alese de ei, cu demnitate şi drepturi fundamentale.
Am cerut comunităţii internaţionale, în special birourilor ONU şi UE, să sprijine dreptul la autodeterminare printre nativii asupriţi şi săraci din regiune. Am mai cerut reprezentanţiilor UE să asigure transparenţa şi să verifice nivelul de corupţie pe perioada alocării de fonduri, astfel încât un număr cât mai mare de persoane sărace să beneficieze de ele. Parlamentul European poate identifica domeniile în care este necesar să se ia măsuri şi trebuie să joace un rol dinamic în rezolvarea problemelor Gilgit Baltistanului. Politica de securitate trebuie să fie proiectată, astfel încât fiecare să poată duce o viaţă sigură. Gilgit Baltistanul este o naţiune nereprezentată şi are nevoie de reprezentare la nivel internaţional.
Este de datoria Parlamentului European, care aduce toate părţile la o masă, să găsească soluţii în dialog. UE ar trebui să organizeze conferinţe, seminarii şi ateliere de lucru cu privire la problemele din Gilgit Baltistan, să invite părţile interesate să participe la acestea şi să acorde vize UE pentru vizitatori şi studenţi.
În cele din urmă, ne aşteptăm de la Parlamentul European să oprească terorismul, să ofere drepturi fundamentale, să protejeze natura şi resursele naturale, să stopeze conflictele religioase, să ofere asistenţă financiară pentru întreprinderile mici şi să ajute la construirea instituţiilor de învăţământ, în care educaţia profesională de calitate să fie la dispoziţia locuitorilor din Gilgit Baltistan.

http://obiectivvaslui.ro/de-pe-acoperisul-lumii-pentru-ziarul-obiectiv-de-vaslui-gilgit-baltistan-este-o-natiune-foarte-veche/

Profesor Daniel DRAGOMIRESCU